Unde-i unu` nu-i putere, unde-s doi, e rost de bere! Cam așa ar zice bunicul meu cel înțelept, cu părul bălai și pufos ca spuma berii, și ar sta acasă, pe prispă, zâmbind mulțumit cu o halbă brumată în mână, pe vreme de caniculă. Însă nu și eu, care am plecat din nou la pescuit. Ba chiar am și prins de data aceasta! Altfel aș fi bifat cea de-a treia partidă consecutivă în care "nu aș fi pus mâna pe crap", așa cum ne place nouă, ăstora din Clubul MMA să ne tachinăm. Nici mai mult nici mai puțin de doi. Doi Crapi bătăioși, care puși unul lângă celălalt în sling, au urcat cifrele cântarului până la 17,2Kg. Ambele capturi au venit pe timpul nopții, cu un interval de patru ore între cele două driluri. De această dată, bilele câștigătoare au fost unele de culoare purpurie, cu aromă de prună dulce, de la Dynamite Baits. Am nădit în cantități mici, din cobră, între careul de lansete. Rămân la părerea că ar fi fost util și productiv să nădim cu un spider, câteva porții de semințe, porumb fiert, amestecate cu spărtură din boilies-urile folosite la cârlig.
Cu plusuri și minusuri, pe care le voi puncta mai târziu, mă declar mai mult decât mulțumit de această ieșire. Pregătirea bagajeriei, drumul până la baltă, doi pești frumoși aduși pe saltea, un al treilea crap scăpat aproape de mal, decorul natural și câteva beri au fost ingredientele perfecte pentru rețeta de relaxare numită "La Pescuit cu Prietenii"!
Împreună cu Cătălin, am parcurs circa 87 de Km - aproximativ o oră și 40 de minute de condus, cu o marjă de plus sau minus 20 de minute de rătăcire ale waze-ului - până am sosit la destinație. Ne-am combinat amândoi la o mașină și aveam sarcinile trasate din start. El conducând, a trebuit să beau eu, căci dacă nu bei nu prinzi și știi că nu mă risc cu chestiile astea! Ne-am instalat sculele pe noua locație - Balta Lazăr Alexandria. Încă de la intrare am fost întâmpinați și acompaniați în sânul naturii, de un peisaj superb, în care doar pontoanele de lemn poartă amprenta intervenției omului în zona sălbatică. De menționat, mai ales pentru cei care cunosc deja locația, este faptul că am pescuit în zona foișoarelor. Venind pentru prima dată aici, nu am știut exact detaliile legate de amenajarea locurilor de pescuit. Pe viitor ne vom orienta către zona căsuțelor, însă pentru această partidă am avut rezervate pontoanele 4 și 5. Cel cu numărul 4 este prevăzut cu un foișor firav, unde ai la dispoziție o masă de lucru, canapele, un frigider, un bec și desigur un grătar solid. Cel cu numărul 5 are în dotare și o barcă.
Toate aceste detalii le puteți vedea în clipul acestei partide, precum și faptul că pontonul 4 este umbrit în totalitate de o salcie cu freză de rocker fapt care ar fi făcut aproape imposibile lansarile din mână, mai ales pentru Cătălin, care are lansete de 3,90. Deși am apreciat gestul domnului cu taxa, care s-a oferit să îi ciuntească vârfurile, am preferat să o lăsăm așa cum îi șade bine, cu părul lung. Oricum planul era să pescuim grupat cu ambele rod pod-uri pe un singur ponton, ca să ne ajutăm reciproc atât la minciog dar mai ales la poziționarea camerei de filmat. Am aruncat apoi câte o șarjă de bile, care să lucreze cât timp instalam celelalte accesorii.
Și pentru că tot veni vorba despre bile, deși nu avem obiceiul să scriem sau să expunem aspecte negative despre locații sau despre administrarea acestora - pentru că respectăm și apreciem munca depusă și investițiile făcute pentru a oferi pescarilor cât mai multe facilități pe malul apei, condiții optime, populări cu exemplare de pești din ce în ce mai mari și nu în ultimul rând un tarif echilibrat, și mă refer aici la standardele care au crescut vizibil de la an la an, atât pe locațiile destinate pescuitului cu reținere cât și pe cele în regim Catch and Release - este uneori constructiv să și urechem, oferind o bilă neagră.
Punctual, mi s-a părut lipsită de fair-play decizia pripită a domnului frizer de mai sus, care mi-a interzis să folosesc salteaua de primire din dotare, impunând contra unei sume modice prevăzută în regulament, salteaua administrației. Deranjant și îngrijorător pentru mine, deoarece dânsul a pus mai presus interesele personale de ciubuc decât siguranța peștilor. Din câte regulamente de bălți am lecturat până acum, și am răsfoit destule, toate au ca și sintagmă de căpătâi manevrarea corespunzătoare a peștilor, să ne bucurăm de ei și să avem grijă să se bucure și alții la rândul lor. Adaug că în regulament nu este vreun paragraf care să specifice că sunt interzise saltelele de primire personale sau că se folosesc exclusiv saltelele puse la dispoziție de către administrație. Ba chiar este specificat că pescarul este obligat să aibă în dotare acest accesoriu!
Dar de ce mă tot atac eu atât?
Pentru că:
- Salteaua oferită de dumnealui era veche, plină de păianjeni, ruginită, legată cu sârmă, frântă de la jumătate, cu pânza putrezită și ruptă ferfeniță, nu reținea pic de apă, se bălăngănea și avea picioarele inegale! Pentru că:
- Aducând un pește, pe acea saltea, fie el mic - ar fi ieșit prin găuri, fie el mai mare - exista riscul să se agațe în acele găuri, să se zbată și să se belească de solzi în acele sârme improvizate, plus că ar fi rămas tot timpul fără pic de apă! Pentru că:
- Dacă se întâmplau toate cele de mai sus, exista riscul ca peștele să moară, balta să piardă un exemplar important iar eu mă obligam, conform regulamentului, să plătesc peștele per kilogram viu, însă din vina cui? Pentru că:
- Salteaua personală, care este nouă, ar fi făcut față cu brio, ar fi oferit siguranță, iar dacă peștele ar fi fost capital, eram doi pescari, două capete luminate de lanterne, care l-ar fi manevrat cu grijă. În schimb, salteaua mi-a ocupat spațiu în mașină și a fost bagajerie inutilă în plus! Pentru că:
- Nu este vorba despre cei 50 de lei irosiți pe saltea tip știft plus bacșiș tip ciubuc, ci este vorba despre atitudine, despre un gest urât, josnic și lipsit de respect, despre a încerca să jăgmănești prin metode de pungaș, pe cineva, care oricum intenționa să îți lase o mică atenție fără să îi bagi tu mâna în buzunar! Pentru că:
- Incidentul cu salteaua a fost doar cireașa de pe porc, picătura chinezească de tortură care ne-a umplut paharele!Salteaua paradită o puteți vedea în clipul acestei partide undeva între minutele 12:40 - 13:40. Din păcate întâlnim și situații în care paznicii sau cei care administrează pe teren, nu reprezintă în procent de 100% prelungirea dorințelor și a directivelor date de către cei care patronează afacerea! Dar na, poate m-am opărit eu degeaba. Suntem oameni și mai greșim. Oricum, cel mai important este faptul că în timpul filmărilor niciun pește nu a fost rănit iar cascadoriile au fost executate de către profesioniști, vorba aia. Mă opresc aici cu bilele negre și reiau bilele de 20 de la Bucovina pentru o nădire ceva mai susținută, în timp ce Cătălin face cărțile. În paralel o ardem multitasking și jucăm Cervus Rose. Am luat și cîteva cadre cu premiile puse la bătaie în CONCURSUL CARICAPTURA PESCARULUI.
Vorba lu` taică-miu, Aline, altfel vezi mă lucrurile la un pahar de vorbă, astfel încât am dat drumul la treabă, am nădit ceva mai susținut și am lăsat partida să decurgă, vinul să curgă, camera să filmeze pe cadru fix și ne-am așternut la povești diverse, trăgând cu ochiul și ciulind urechile, poate - poate vreun mustăcios va pofti și se va înfrupta din bucatele alese. Primul pește ne-a vizitat abia pe la ora 01:30, când prima sticlă de vin era deja istorie. Un exemplar bătăios, de numai 7Kg, care a pus la lucru rezistența plasei de țânțari, acceptată de cei din partea locului și sub numele de saltea de recepție. Este vorba despre crapul din poza de mai sus, pe care l-am și jurizat, a reușit să ne întoarcă scaunele amândurora, drept urmare, împreună cu Cătălin, i-am acordat nota 10 pentru drill, 10 pentru castingul foto - video, i-am urat ca minim 10 kilograme să aibă la următoarea întâlnire cu noi și l-am eliberat cu aplauze și încurajări!
A doua sticlă de vin a adus un aer fresh, am schimbat câteva riguri pentru a căuta și tenul, aveam și ceva informații cum că în perimetru ar fi și mult somn, am lansat spărgând liniștea care domnea pe baltă și ne-am pus din nou pe așteptat.
Primul somn a venit la Cătălin, care a mers la mașină pentru a dormi câteva ceasuri, al doilea somn a fost al meu, căci am ațipit pe scaun, pe ponton, în răcoarea nopții, cu greierii și șacalii pe fundal. Știu doar că am ațipit pe la ora 2:30 ... și m-am trezit panicat în gălăgia avertizorului de culoare roșie. Anunța Crapul de la ora 5! Foarte punctual! Odată cu razele timide ale soarelui. Un exemplar mai îmbrăcat decât primul, mai solid și mai lung, cu un set de solzi perfecți, de prezentat la expoziție nu alta! Singurul aspect care mi-a displăcut la el, după cum se vede și în poza de mai sus, este învățat numai în brațe frate, zici că-i fimiu! Imediat ce l-am pus pe saltea mi-a sărit înapoi în brațe - vezi secundele 0 - 2 din intro-ul clipului - băi și îl înțeleg, are și el mândria lui, la cele 10 kilograme, hai 9,95Kg mai exact, cu tara făcută, trebuie să îi acceptăm orice doleanță. L-am ținut câteva clipe la piept, să se calmeze, ne-am pozat, mai ales ca să am dovada palpabilă când îi voi spune lui Marius că am pus mâna pe crap! I-am șoptit la branhie și i-am explicat că o să fie vedeta noului nostru clip, că va fi imaginea de pe copertă, i-am promis că nu îl voi pune înapoi pe salteaua - capcană și cât ai zice pește, se va întoarce la ai săi.
Înscrie-te și câștigă o Caricatură Amuzantă cu tematică pescărească, pentru tine sau prietenii tăi!
Dincolo de amprentele rămase pe partea de organizare și logistică, din punctul nostru de vedere, o gașcă de băieți care mai și pescuim din când în când, Lazăr Alexandria plutește lejer în Top 10 Bălți din România, ne-a oferit o partidă memorabilă, de-a lungul căreia a trebuit să muncim, să localizăm peștele și să-l ademenim cu aromele și nuanțele corecte. Mă bucur că nu am prins în premieră vreun somn, momentan nu sunt fanul acestei specii și nu cred că mi-ar crea o deosebită plăcere să fie la celălalt capăt al firului. Toți spun că este și foarte gustos gătit, momentam rămân rezervat! Dar mai știu de asemenea, verificată pe pielea mea, tâlcul zicalei conform căreia de ce ți-e frică nu scapi, așa că voi spune răspicat cu voi martori că nu-mi este frică de somni, chiar îi ador, însă am groază și mă tem zilnic la gândul că voi putea pescui vreodată un crap de 25+ ... na, scapă de asta dacă pot!
Dacă te identifici cu acest tip de conținut, abonează-te și astfel vei susține proiectul nostru pe termen lung.
Fire întinse! Și nu uita! APA TRECE, PEȘTELE RĂMÂN!
