Cică unde-i unu` nu-i putere, unde-s doi, e rost de bere! Cam așa ar zice bunicul meu cel înțelept, cu părul bălai și pufos ca spuma berii. Și ar sta acasă, pe prispă, zâmbind mulțumit cu o halbă brumată în mână, pe vreme de caniculă. Însă nu și nepotul său Alin, care sare departe de trunchi și organizează o nouă partidă de pescuit la crap! Ba chiar și prinde de data aceasta! Altfel aș fi bifat cea de-a treia partidă consecutivă în care nu aș fi pus mâna pe crap, așa cum ne place nouă, ăstora din Clubul MMA să ne tachinăm. Nici mai mult nici mai puțin de doi. Doi Crapi bătăioși, care puși unul lângă celălalt în sling, au urcat cifrele cântarului până la 17,45Kg. Ambele capturi au venit pe timpul nopții, cu un interval de patru ore între cele două driluri. De această dată, bilele câștigătoare au fost unele de culoare purpurie, cu aromă de prună dulce, de la Dynamite Baits. Am nădit în cantități mici, din cobră, între careul de lansete. Rămân la părerea că ar fi fost util și productiv să nădim cu un spider, câteva porții de semințe, porumb fiert, amestecate cu spărtură din boilies-urile folosite la cârlig. Cu plusuri și minusuri, pe care le voi puncta mai târziu, mă declar mai mult decât mulțumit de această ieșire. Pregătirea bagajeriei, drumul până la baltă, doi pești frumoși aduși pe saltea, un al treilea crap scăpat aproape de mal, decorul natural și câteva beri au fost ingredientele esențiale din rețeta acestei partide!
Împreună cu Cătălin, am parcurs circa 87 de Km - aproximativ o oră și 40 de minute de condus, cu o marjă de plus sau minus 20 de minute de rătăcire ale waze-ului - până când am sosit la destinație. Ne-am combinat amândoi la o mașină, având fiecare sarcinile trasate din start. El conducând, a trebuit să beau eu, căci dacă nu bei nu prinzi și știi că nu mă risc cu chestiile astea! Nu ne punem bețe-n roate singuri, să fie clar! Iată cum a decurs partida noastră!
Personal aș acorda o bilă neagră la capitolul saltele de primire. Nu vorbim despre saltelele noastre, care au fost refuzate de către administrator, ci de cele oferite contra - cost de către administrație. Nu este deranjant faptul că vrei nu vrei trebuie să le plătești, însă aceste accesorii se prezentau cel puțin jalnic, o amenințare din interior la adresa peștilor! Cel mai important este faptul că totul a decurs ca la carte și în timpul filmărilor niciun pește nu a fost rănit iar cascadoriile au fost executate de către profesioniști! Mă opresc aici cu bilele negre și reiau bilele de 20 mm de la Bucovina pentru o nădire ceva mai susținută, în timp ce Cătălin face cărțile. În paralel o ardem multitasking și jucăm Cervus Rose la două pahare brumate! Vorba lu` taică-miu - "Aline, altfel vezi mă lucrurile la un pahar de vorbă!" - astfel încât am dat drumul la treabă, am nădit ceva mai susținut și am lăsat partida să decurgă, vinul să curgă, camera să filmeze pe cadru fix și ne-am așternut la povești diverse, trăgând cu ochiul și ciulind urechile, poate - poate vreun mustăcios va pofti și se va înfrupta din bucatele alese. Primul pește ne-a vizitat abia pe la miezul nopții, când prima sticlă de vin era deja istorie. Un exemplar bătăios, de numai 7,5 Kg, care a pus la lucru rezistența plasei de țânțari, acceptată de cei din partea locului și sub numele de saltea de recepție. Este vorba despre crapul din care mușcam în pozele de mai sus! A doua sticlă de vin a adus un aer fresh, am schimbat câteva riguri pentru a căuta și tenul, aveam și ceva informații cum că în perimetru ar fi și mult somn, am lansat spărgând liniștea care domnea pe baltă și ne-am pus din nou pe așteptat. Primul somn a venit la Cătălin, care a mers la mașină pentru a dormi câteva ceasuri, al doilea somn a fost al meu, căci am ațipit pe scaun, pe ponton, în răcoarea nopții, cu greierii și șacalii pe fundal. Știu doar că am ațipit pe la ora 2:30 și m-am trezit panicat în gălăgia avertizorului de culoare roșie. Anunța Crapul de 04:30! Foarte punctual! Un exemplar mai îmbrăcat decât primul, mai solid și mai lung, cu un set de solzi perfecți, de prezentat la expoziție nu alta! Singurul aspect care mi-a displăcut la el, după cum se vede și în poza de mai sus, este învățat numai și numai în brațe frate, zici că-i fimiu!
Pentru că a reușit să ne întoarcă scaunele amândurora, l-am și jurizat! Drept urmare, împreună cu Cătălin, i-am acordat nota 10 pentru drill, 10 pentru castingul foto - video, și l-am eliberat cu aplauze și încurajări! I-am șoptit la branhie și i-am explicat că o să fie vedeta noului nostru clip, că va fi imaginea de pe copertă, i-am promis că nu îl voi pune înapoi pe salteaua - capcană și cât ai zice pește, se va întoarce la ai săi! Dincolo de amprentele rămase pe partea de organizare și logistică, din punctul nostru de vedere, o gașcă de băieți care mai și pescuim din când în când, Balta Lazăr Alexandria plutește lejer în Top 5 Bălți din România, ne-a oferit o partidă memorabilă, de-a lungul căreia a trebuit să muncim, să localizăm peștele și să-l ademenim cu aromele și nuanțele corecte. Până la o nouă aventură, noi vă dorim - Fire Întinse! - și vă lăsăm în compania clipului de mai jos!
